Mi-e dor de-o pizdă rîncedă, de tară,
uitată pe o prispă-n luna mai...
As vrea să suflu-n ea ca într-un nai,
dar cine-a mai cîntat la o jumară?
Dacă se poate-as vrea să fie tristă,
cu mult breton si-o tîră de zuluf:
cînd intru-n ea să zică „Of!“ si „Uf!“,
cînd ies tiptil, să fluture-o batistă
ca fetele uitate pe peron
cînd iese trenul cu recruti din gară...
O, Beatris, Ofelie, Tamară!
De ce stau părăsit ca un sifon?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu